sperantaresita.org

Paştile erau cea mai sacră sărbătoare din anul religios evreiesc. Ea comemora ultima plagă din Egipt, când întâii născuţi ai egiptenilor au murit iar evreii au fost eliberaţi prin ungerea stâlpilor uşilor cu sânge de miel. Mielul a fost apoi gătit şi consumat cu azimi (pâine nedospită). Dumnezeu a poruncit atunci ca acest moment din istoria poporului evreu să fie celebrat în fiecare an. Exod 12 prezintă detaliile instituirii acestei sărbători.

Un element important pe care apostolul Pavel l-a menţionat şi care nu se găseşte în Evanghelii este acela că “oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El” (11:26). Aceasta stabileşte limita de timp în ceea ce priveşte această celebrare – până la venirea Domnului.

Atunci când El a spus “să faceţi aceasta în amintirea Mea”, a indicat faptul că era vorba despre o celebrare care trebuie continuată în viitor. De asemenea, El a arătat că Paştele cerea moartea unui miel şi a arătat înainte către Mielul lui Dumnezeu care avea să ia păcatele lumii asupra Lui, lucru care astăzi este deja împlinit. Noul Legământ a împlinit acest lucru când Iisus Hristos, Mielul Paştilor (1 Corinteni 5:7) a fost sacrificat (Evrei 8:8-13). Astfel, nu a mai fost nevoie de continuarea sistemului de jertfe din Vechiul Testament (Evrei 9:25-28). Instituirea Noului Legământ a fost profețită în Vechiul Testament, Ieremia în capitolul 31: "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul."